Habacuc 2:4 – Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.
Mândria, îngâmfarea, orgoliul, semeția, fala, fudulia, lăudăroșenia, trufia, vanitatea, suficiența, semeția, infatuarea, înfumurarea, aroganța, înălțarea de sine, toate sunt sinonime și indică starea omului fără Dumnezeu, care se încrede în sine însuși. Oamenii orgolioși, dintre care mulți se pretind a fi copii ai lui Dumnezeu, sunt, de fapt, sub influența lui Satana, iar Domnul este împotriva lor.
În opoziție cu mândria, umilința este credința deplină în puterea lui Dumnezeu de a ne conduce viața, este plecarea capului înaintea Domnului Isus și lăsarea întregii noastre inimi sub călăuzirea Duhului Sfânt. Abia atunci harul divin va fi revărsat din cer în dar, ca roua peste sufletele însetate, și mântuirea va veni asupra celora care sunt, cu adevărat, copii ai lui Dumnezeu.
Iacov 4:6 – Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”
Efeseni 2:8 – Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu
Credința adevărată, salvatoare și ziditoare a unei inimi noi nu poate fi în nimeni altcineva decât în Domnul nostru Isus Hristos, singurul nostru Mântuitor. Nicidecum în noi înșine sau în oricare altă persoană, om, înger sau fals dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu trăiesc în neprihănire, în ascultare deplină de poruncile Lui și sunt mântuiți prin credința în Fiul lui Dumnezeu, Cel care S-a jertfit pentru ca noi să fim salvați.
Apocalipsa 14:12 – Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
Dar cum a început aceasta dramă universală pe care neamul omenesc a trăit-o din plin aproape șase mii de ani, cauzată de apariția păcatului, a răzvrătirii împotriva Creatorului?
Lucifer era un înger purtător de lumină, având o poziție foarte înaltă înaintea lui Dumnezeu. La un moment dat, bazându-se pe inteligența sa, a dorit să se înalțe și mai mult, să fie un domnitor peste ceilalți îngeri, să fie asemenea Celui Preaînalt.
Isaia 14:12-14 – Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”
Ezechiel 28:13-17 – Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile
întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau priveliște împăraților.
Din acel moment, Lucifer, purtătorul de lumină, heruvimul ocrotitor, a devenit Satana, prințul întunericului, și acesta a fost primul păcat din univers, pentru că a fi mândru înseamnă a asculta de orgoliul tău și nu de Dumnezeu, deci este călcarea primei porunci care ne interzice a fi conduși spiritual de altcineva în afară de Yahweh, Domnul Isus și Duhul Sfânt. Nu întâmplător Dumnezeu a pus această poruncă în fruntea celorlalte, căci din mândrie izvorăște neascultarea de El și se naște păcatul care duce la pieire.
Exodul 20:3 – Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
Mergând pe același drum al înălțării de sine, au păcătuit și părinții noștri, Adam și Eva. Ispitiți de Satana și ei au vrut să fie ca Dumnezeu, părăsind calea cea bună a umilinței și ascultării de El.
Geneza 3:4,5 – Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”
De atunci și până astăzi, Satana a mers din rău în mai rău și a căutat să amăgească întreaga lume, sădind în inima oamenilor ce știa el mai bine, adică mândria, al cărui prim rod este neascultarea de Dumnezeu, ce zămislește păcatul. Urmarea acestora este căderea, iar persistența în ele duce la pieire.
Proverbele 16:18 – Mândria merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii.
Nu întâmplător Dumnezeu a pus interdicția de a avea alți dumnezei, inclusiv de a te încrede în tine însuți, adică a fi mândru, pe prima poziție din Cele Zece Porunci, deoarece din călcarea acesteia rezultă îndepărtarea inimii noastre de Domnul Isus și căderea în mlaștina răzvrătirii față de Legea divină a iubirii.
Niciodată un copil al lui Dumnezeu care ascultă de Duhul Sfânt în umilință deplină nu va păcătui. Neprihănirea noastră este scopul pentru care Domnul Isus a venit pe pământ și s-a jertfit. Niciodată nu vom putea fi curați, fără păcat, prin puterea noastră, ci numai și numai prin Domnul Isus Hristos, rămânând în El.
1 Ioan 3:4-10 – Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege. Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat. Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire este neprihănit, cum El Însuși este neprihănit. Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii Diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.
Odată pocăiți, adică născuți din nou în firea cerească, prin botezul cu Duhul Sfânt, dorința Domnului este să fim neprihăniți. În clipa în care copilul lui Dumnezeu cade, încă o dată, în capcana mândriei întinsă de Satana, el va păcătui din nou. Domnul Isus, în mila și dragostea Sa pentru oile Sale pierdute, le oferă scăpare și în această situație, prin întoarcerea păcătosului la El, prin credință în jertfa Sa atotcuprinzătoare.
1 Ioan 2:1,2 – Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
Astăzi, ca întotdeauna, mândria este un păcat generalizat în care oamenii cad zi de zi. Problema este că cei care ar trebui să dea dovadă de umilință, de ascultare deplină de Dumnezeu, adică cei care se numesc creștini, sunt adesea departe de a fi smeriți înaintea Domnului. Ei nu sunt reci față de Cuvântul lui Dumnezeu pentru că se declară copii ai Acestuia, dar orgoliul lor pune o barieră între ei și Cer, iar inimile lor nu sunt fierbinți în ascultare de Duhul Sfânt. Ei sunt doar căldicei. Buzele lor semețe se laudă cu bogăția spirituală cu care ei pretind că au fost binecuvântați dar, în realitate, sunt nenorociți, săraci, orbi și goi sufletește, trăind și afundându-se tot mai mult în această înșelăciune, această amăgire satanică a falsei legături cu Dumnezeu.
Apocalipsa 3:15-17 – Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.
Galateni 6:3 – Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur.
Soluția este una singură, și anume, reîntoarcerea în ascultare și umilință la Domnul Isus Hristos, adică pocăința adevărată prin lucrarea Duhului Sfânt.
Atunci izvoarele binecuvântate ale cerului se vor deschide și Dumnezeu va umple sufletele noastre cu cele mai alese daruri spirituale, îmbrăcându-ne în hainele albe ale neprihănirii, și deschizându-ne, totodată, ochii minții. Abia atunci vom fi cu adevărat copiii Lui, căci vom fi renunțat la murdara fire pământească pentru a deveni un Templu al Duhului Divin, umblând în sfințenie cu Dumnezeu.
Apocalipsa 3:18,19 – Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!
1 Corinteni 3:16,17 – Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi.
Atâta timp cât noi, creștinii, ne încredem în propria persoană și luptăm contra lui Satana, bazându-ne pe propriile forțe, vom da greș, vom eșua și vom fi din ce în ce mai obosiți și mai împovărați sufletește. Noi trebuie să Îl rugăm fierbinte și perseverent pe Dumnezeu să ne umple sufletele cu dragoste, credință, înțelepciune, putere și, mai ales, cu umilință. El ne va ridica povara spirituală, ne va îmblânzi inimile aspre și ne va da odihna și pacea Sa. Deoarece El este blând și smerit cu inima astfel trebuie să fim și noi.
Matei 11:28-30 – Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.
Deci mândria, adică înălțarea de sine, este o cale falsă, amăgitoare prin care Satana, de fapt, îi coboară pe cei înlănțuiți de el în abisul pierzării. Singura cale adevărată de înălțare spirituală este prin Domnul Isus Hristos, iar pe aceasta pot urca spre cer doar cei umili, care se sprijină pe palmele care au fost țintuite pe cruce ale Celui ce S-a jertfit pentru noi, doar cei care se prind de funiile dragostei divine care nu se rup niciodată și care nu dezamăgesc nicicând pe cei care sunt susținuți de acestea. Pe cel care se va lăsa curățat complet de orgoliu, prin puterea Duhului Sfânt, și care se va încrede pe deplin în Dumnezeu, deschizându-i ușa inimii sale, Acesta îl va înălța pe cea mai înaltă treaptă din univers, adică pe scaunul Său de domnie.
1 Petru 5:6 – Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.
Apocalipsa 3:20,21 – Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.
Amin!
