Ce este credința?
Credința este o sinteză a convingerilor, sentimentelor, atitudinilor și acțiunilor creștinului față de Dumnezeu, după cum urmează:
Credința este recunoașterea și convingerea că Dumnezeu, respectiv Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este Atotputernic, Atotștiutor, Drept și Neprihănit, cu viață în Sine, deci Nemuritor, este Creatorul universului, este Bun și Milostiv, fiind Dragostea, este singurul Răscumpărător și Mântuitor prin jertfa Domnului Isus Hristos și lucrarea Sa de Mare-Preot, este Judecătorul, iar Duhul Sfânt este lucrător în noi, împlinind pocăința și sfințirea noastră, pregătindu-ne pentru ceruri.
Apocalipsa 15:3 – Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului și ziceau: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!”
1 Ioan 3:20 – Ori în ce ne osândește inima noastră, căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate lucrurile.
Psalmii 119:137 – Tu ești drept, Doamne, și judecățile Tale sunt fără prihană.
Ioan 5:26 – Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine.
Exodul 3:14 – Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.”
Ioan 1:3 – Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
Psalmii 145:8 – Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate.
Ioan 4:16 – Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.
Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Petru 1:1 – Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Isaia 53:5 – Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Evrei 4:15 – Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.
Psalmii 96:13 – Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate și popoarele după credincioșia Lui.
Tit 3:3-7 – Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice.
Dumnezeu nu ni se arată direct ochilor noștri, dar existența Sa este cât se poate de reală prin lucrarea Lui minunată din inimile noastre, din trupurile noastre și din întreaga creație.
Evrei 11:1 – Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se vad.
Noi ne încredem în Cel pe care Îl cunoaștem, în Cel care ni s-a descoperit pentru că L-am căutat.
Psalmii 9:10 – Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!
Odată convinși, încredințați pe deplin de acestea, vom căuta doar la Dumnezeu toate lucrurile bune, spirituale, în primul rând, dar și pe cele materiale.
Credința implică ascultarea de Dumnezeu în umilință deplină față de El, căci Domnul Isus este singurul care are dreptul și poate să ne conducă pe calea adevărată, bună și care duce la viață.
Ioan 14:6 – Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
Ioan 5:24 – Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
Adică a avea credință înseamnă a umbla cu Dumnezeu, fiind atenți la îndemnurile Duhului Sfânt, prin ascultarea permanentă de glasul conștiinței noastre, și luând de la El putere pentru a înfăptui tot ce a pregătit Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Ioan 14:26 – Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Efeseni 3:14-19 – Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Această ascultare de Dumnezeu nu se poate realiza atâta timp cât suntem mândri, orgolioși, deci încrezători în noi înșine, în mintea noastră. Duhul lui Dumnezeu nu locuiește în oamenii mândri, care Îl slăvesc cu buzele pe Cel Preaînalt, dar duc o viață în care se încred în capacitățile lor intelectuale. Singura credință adevărată, mântuitoare, este numai în Domnul Isus Hristos, în umilință deplină înaintea Lui.
Habacuc 2:4 – Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.
Iacov 4:6 – Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”
Proverbele 28:25,26 – Cel lacom stârnește certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belșug. Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înțelepciune va fi mântuit.
Credința vie nu este doar declarativă, teoretică, ci are ca rod o viață curată, activă în facerea de bine, în care vom urmări neprihănirea, adică ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, nu pentru a ne mântui prin acestea, fapt imposibil, ci pentru că Îl iubim pe Dumnezeu, Îl respectăm și Îi aducem slavă.
Ioan 14:15 – Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
1 Ioan 2:3,4 – Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el.
Psalmii 119:2,3 – Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârșesc nicio nelegiuire și umblă în căile Lui!
Apocalipsa 14:12 – Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
Credința este o luptă spirituală continuă contra ispitelor lui Satana care încearcă să ne trimită gânduri de îndoială, griji și neîncredere în Dumnezeu. Acestea trebuie respinse cu hotărâre.
1 Timotei 6:12 – Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
1 Petru 5:8,9 – Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.
Credința nu este încumetarea celor care se lansează în acțiuni pripite, în care nu L-au întrebat pe Dumnezeu, nu ascultă de Duhul Sfânt și nu sunt în acord cu Cuvântul Lui din Sfânta Scriptură, ci sunt conduși de impulsurile firii pământești și de orgoliu, inspirați fiind de duhurile rele, uneori pretinzând chiar că sunt proroci și făcând minuni.
Matei 24:11 – Se vor scula mulți proroci mincinoși și vor înșela pe mulți.
Marcu 13:22 – Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși. Ei vor face semne și minuni ca să înșele, dacă ar fi cu putință, și pe cei aleși.
Credința este predarea și lăsarea minții noastre în totalitate în mâinile Lui, care ne va schimba, ne va curăți, ne va înnoi inima și ne va desăvârși, umplându-ne cu dragoste manifestată prin faptele bune făcute de Dumnezeu prin noi și prin împlinirea poruncilor Lui.
Ezechiel 36:25-28 – Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru.
Marcu 12:30,31 – … Și: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.
Credința vie inspiră dragoste față de semenii noștri și se va materializa prin o mulțime de fapte bune pe care Duhul Sfânt le face prin noi.
Iacov 2:14-17 – Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice:„Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.
1 Ioan 3:18 – Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.
Deci noi suntem salvați și schimbați trăind o viață nouă după îndemnurile Duhului Sfânt, care locuiește în noi, pentru că am acceptat, prin credință, mântuirea dată de Domnul Isus prin jertfa Sa. Noi nu avem niciun merit în aceasta, toată slava este a Domnului, deci nu faptele noastre aparent bune ne vor mântui. Odată transformați, cu Duhul Sfânt locuind în noi, după ce am renunțat la firea pământească, aducătoare de moarte, credința noastră cea vie se va manifesta prin programul de fapte bune pregătit de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi și, cu puterea Duhului Sfânt, vom duce o viață curată și vom împlini poruncile lui Dumnezeu.
Romani 8:3,4 – Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.
Deci adevăratul credincios va asculta de Dumnezeu în toate lucrurile, fiind condus de Duhul Sfânt în a respinge păcatul și a face bine. Murdăria păcatului se interpune între om și Dumnezeu, astfel că izvorul ceresc al darurilor spirituale va scădea și, dacă se persistă în neascultare și păcat, va seca. Dintre aceste daruri cerești, credința este la loc de frunte, dar să nu uităm că ea nu se naște și se întărește prin meritul nostru, ci exclusiv prin lucrarea lui Dumnezeu. Dacă ne despărțim de Dumnezeu prin păcat, atunci nu vom mai avea deschisă sursa divină de alimentare a credinței noastre și Satana va pătrunde în inimile
noastre cu o credință falsă, contrafăcută. Deci cel care nu ascultă de Dumnezeu și nu respectă poruncile sale nu este copilul lui Dumnezeu și degeaba se bate în piept și se laudă cu credința sa, aceasta este doar o amăgire satanică.
1 Ioan 3:1-10 – Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat. Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege; Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat. Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire este neprihănit, cum El Însuși este neprihănit. Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.
Da, este posibil să mai avem căderi, dar acestea trebuie să fie evenimente absolut nedorite, accidentale și nu o obișnuință, deci noi nu trebuie să tolerăm păcatul și să-l lăsăm să se lipească de noi, iubindu-l, ci trebuie să ne întoarcem degrabă la Domnul, în umilință și scârbă față de păcat, ca El să ne curățească și să ne îndreptățească.
1 Ioan 2:1-6 – Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.
Deci credința este a-L recunoaște pe Dumnezeu ca Domn, ca Mântuitor unic prin jertfa Domnului Isus, ca Stăpân absolut, Creator și Conducător deplin al universului și al inimii noastre, este a-L asculta în umilință în toate poruncile și îndemnurile Sale, în neprihănire, prin puterea Duhului Sfânt și meritele Domnului Isus Hristos. Totodată, credința este a te opune lui Satana, care sădește îndoiala în sufletele necredincioase, este a te încrede pe deplin în Domnul și a te lăsa condus de Înțelepciunea Divină, făcând bine semenilor noștri, deci este predarea întregii noastre ființe în mâinile lui Dumnezeu.
Aceasta este adevărata credință în singura mântuire posibilă, cea dată de Domnul Isus Hristos, completă și nu trunchiată, prin care Duhul Sfânt ne schimbă inimile și noi devenim copii ai lui Dumnezeu, umblând zi de zi pe urmele pașilor Săi.
1 Petru 2:21 – Și la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Hristos a suferit pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui.
Pe măsura ce urcăm pe scara sfințirii, urmând tot mai îndeaproape Modelul divin, prin ascultare în umilință de Domnul, credința și cugetul nostru devin tot mai puternice prin locuirea în noi tot mai mult a Duhului Sfânt, care lucrează la desăvârșirea noastră, pregătindu-ne pentru veșnicie. Aceasta trebuie sa fie fericirea noastră, ascultarea în credință și umilință de Dumnezeu. Atunci, Domnul ne va purta prin Duhul Său din slavă în slavă, spre căminul ceresc pe care ni l-a pregătit.
Petru 1:16 – Căci este scris:„Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”
Psalmii 84:5-7 – Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea! Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
Corinteni 3:18 – Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Amin!