Dragostea este cel mai minunat și mai înălțător sentiment din univers care cuprinde, pe lângă trăirea emoțională profundă, o hotărâre de neclintit de a face bine unei alte persoane, fără a căuta vreun beneficiu propriu, fără pic de egoism. Mai mult decât atât, dragostea implică o coordonare intelectuală, o voință și o înfăptuire totale, o dedicare completă din partea celui care iubește, pentru binele persoanei sau al persoanelor iubite.
Unde își are izvorul dragostea?
În Dumnezeu, reprezentat prin Sfânta Treime:
- Dumnezeu Tatăl, Yahweh,
- Dumnezeu Fiul, Domnul Isus Hristos,
- Duhul Sfânt.
Noi, copiii lui Dumnezeu, suntem, în același timp, ucenici ai Săi și datoria noastră este să-L lăsăm pe Tatăl nostru ceresc să răsfrângă prin noi asupra tuturor neamurilor, a întregii lumi, această minunată iubire.
1 Ioan 4:16 – Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.
Matei 28:19 – Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Prin tot ce a făcut, face și va face El este întruchiparea totală și perfectă a dragostei Lui pentru copiii Săi.
Tatăl ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe Fiul Său să moară pentru salvarea noastră.
Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Domnul Isus a venit pe pământ, a propovăduit Evanghelia, a vindecat, a dus o viață de rugăciune, în neprihănire, a murit pe Golgota, luând asupra Sa păcatele omenirii, a înviat și lucrează pentru mântuirea noastră ca Mare-Preot în Templul ceresc, iar Duhul Sfânt ne dă necontenit călăuzire, înțelepciune, putere spirituală și multe, multe alte binecuvântări.
Isaia 53:4,5 – Totuși, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Evrei 5:10 – … Căci a fost numit de Dumnezeu Mare-Preot „după rânduiala lui Melhisedec”.
Ioan 14:26 – Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Care este cea mai importantă poruncă, sinteza Legii lui Dumnezeu?
Aceasta este să iubim pe Domnul și pe aproapele nostru.
Matei 22:36-40 – „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: «Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Dacă cerem cu umilință, atunci El ne va umple de dragoste și, astfel, vom putea și noi iubi pe deplin.
Dumnezeu este Atotputernic, Atotștiutor, Nemuritor, având viață în Sine, Omniprezent. Amin!
Mai mult decât atât, cea mai minunată și caracteristică însușire a Lui este iubirea pentru copiii Săi, căci Biblia ne spune că
„Dumnezeu este dragoste!”.
Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu pe deplin încă, dar, când ne vom deschide inimile, iar El le va umple cu dragostea Sa, atunci vom începe să-L cunoaștem cu adevărat, iar Duhul Sfânt va locui în Templul sufletului nostru, sfințindu-l și desăvârșindu-l pentru patria cerească.
1 Ioan 4:7-12 – Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi.
Amin!
