Conștiinta

Geneza 3:8 – Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Demult, Dumnezeu umbla prin Grădina Edenului și vorbea direct cu părinții noștri, Adam și Eva. Ce binecuvântare e să poți auzi glasul Domnului atât de aproape de tine! Ce minunat e să te poți hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu, cel dătător de viață, ce bine e să fii conectat nemijlocit cu Înțelepciunea divină!

Cât de mult ne-am dori noi, credincioșii de astăzi, ca de altfel cei dintotdeauna, să mai beneficiem de contactul direct cu Dumnezeu, ca El să ne vorbească, dar păcatul a pus între noi și prezența divină o barieră colosală. Adam și Eva au fost izgoniți din minunata grădină, iar astăzi vremea Edenului primordial a trecut și cea a celui viitor încă nu a venit.

Geneza 3:24 – Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul Grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.

Mulți spun că astăzi, din păcate, suntem doar în „valea umbrei morții”, singuri și debusolați. Nici măcar Edenul nu-l mai

putem vedea, căci a fost luat de pe pământ. Noi viețuim aici, pe această planetă pământească, alături de mulți oameni care nu vor să asculte de Duhul Sfânt și care par că prosperă în nebunia mândriei lor, susținuți de Satan, așa-zisul stăpânitor al lumii acesteia, iar El, Dumnezeu, este sus în cer, departe, în înălțimi nepătrunse.

Psalmii 10:4,5 – Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui. Treburile îi merg bine în orice vreme; judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.

Așa să fie?

Biblia este de altă părere.

Nu! Hotărât nu! Căci Dumnezeu este cu noi, cu toți copiii Săi care Îl caută pe acest pământ, în această vale a plângerii! Pentru că el este Dragoste!

Psalmii 9:10 – Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!

Psalmii 23:4 – Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.

Psalmii 84:5-7 – Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea! Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Isaia 60:2 – Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul și slava Lui se arată peste tine.

Tatăl nostru iubitor nu Își părăsește niciodată copiii, dar le lasă libertatea de a alege între bine și rău, oferindu-le jertfa ispășitoare a Fiului Său pentru păcatele lor și, totodată, ghidarea necesară pentru a ajunge și a rămâne pe calea cea bună, singura adevărată, care duce spre mântuire.

Deuteronomul 30:15 – Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul.

Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

În ceea ce îi privește pe cei nelegiuiți, acești îngâmfați își vor primi negreșit pedeapsa cuvenită, dacă nu se întorc la Domnul și nu se căiesc de păcatele lor.

Psalmii 119:21 – Tu mustri pe cei îngâmfați, pe blestemații aceștia care se rătăcesc de la poruncile Tale.

Matei 25:41 – Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!”

Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este vitală pentru om, dar pentru aceasta trebuie să cunoaștem voia Lui, adică să comunicăm cu El.

Matei 4:4 – Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”

Dumnezeu este cu noi! Emanuel!

Isaia 7:14 – De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”

Este cu noi prin venirea Domnului Isus Hristos pe pământ, prin jertfa Sa și prin lucrarea Sa de Mare-Preot din cer și prin Cuvântul Său scris, prin scrisoarea pe care ne-a adresat-o nouă, copiilor Săi, prin Biblie. Totodată, Dumnezeu este cu noi în permanență prin Duhul Sfânt, Mângâietorul care ne călăuzește în toate lucrurile.

Ioan 14:26 – Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

În același timp, în Biblie ni se amintesc și episoade în care Dumnezeu le vorbește oamenilor prin vocea Sa din cer sau le trimite viziuni și vise prorocilor Săi, dar aceste tipuri de comunicare sunt rar folosite, pentru puțini dintre noi. Mulți alții se pretind profeți, dar ei nu fac decât să reverbereze vedeniile satanice, propovăduind o evanghelie falsă, prorocind și făcând semne și minuni amăgitoare.

Marcu 13:22 – Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși. Ei vor face semne și minuni ca să înșele, dacă ar fi cu putință, și pe cei aleși.

Deci Dumnezeu comunică cu oamenii în felurite modalități, după cum vrea și consideră El că este potrivit pentru fiecare urmaș al Domnului Isus Hristos.

Dar cum putem relaționa mintal nemijlocit cu Tatăl nostru oricând, oriunde și oricare dintre noi, copiii Săi?

A lăsat el o cale ca toți oamenii să poată fi permanent în legătură directă cu El?

Da, desigur, căci El își iubește copiii mai mult ca orice și vrea să fie încontinuu în legătură cu aceștia.

Cum?

Prin Conștiință!

Duhul Sfânt comunică direct cu noi prin conștiință, sau cuget, care este o parte a minții noastre. Deci conștiința este funcția cea mai importantă relațională a creierului, deoarece prin ea intrăm în legătură directă cu Dumnezeu.

Inima, în sens larg, este identificată în Biblie cu mintea, adică sediul gândirii, unde trebuie să locuiască înțelepciunea primită de la Dumnezeu. Totodată, în Scriptură, uneori, mintea, adică inima, este asimilată, în sens restrâns, cu conștiința sau cugetul nostru. De exemplu, mustrările de conștiință, sau cuget, sunt descrise ca fiind ale inimii.

Deuteronomul 6:5-7 – Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

Geneza 6:5 – Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

Marcu 7:21-23 – Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău,

hula, trufia, nebunia. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.

Efeseni 1:17,18 – Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți.

Ioan 8:9 – Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

1 Ioan 3:18-20 – Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști inimile înaintea Lui ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate lucrurile.

Duhul Sfânt locuiește în inima, deci în mintea noastră, și ne vorbește prin conștiință.

Comunicarea noastră cu Dumnezeu este condiționată de alegerea noastră, de hotărârea fermă a fiecărui copil al Său de a-L asculta, de a împlini voia Sa, respectiv poruncile Sale.

El respectă opțiunea noastră așa cum a respectat-o pe cea a părinților noștri Adam și Eva. Ei au ales atunci neascultarea. Ei au renunțat să urmeze calea cea bună și au pornit pe un alt drum spre înălțare spirituală, opțiune ce s-a dovedit a fi o amăgire satanică.

Dumnezeu le-a respectat alegerea, dar nu i-a părăsit.

Geneza 3:4-6 – Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.

Dumnezeu nu Își impune voința Sa prin conștiință, ci dorește ca noi să alegem de bunăvoie, cu toată ființa noastră, să-L urmăm cu bucurie.

Ascultarea de Dumnezeu este cheia dezvoltării unei comunicări tot mai clare între noi și El prin conștiință. Cine zice că Îl iubește trebuie să asculte de poruncile Sale, iar sinteza acestora este iubirea cu toată inima noastră, respectiv cugetul nostru, de Dumnezeu și de aproapele, manifestată prin fapte bune și vestirea Adevărului. Doar așa vom primi liniște și pace în sufletele noastre și conștiința nu ne va mai mustra.

1 Ioan 5:3 – Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele.

Marcu 12:30,31 – „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.” Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.

Coloseni 3:14-16 – Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să

stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.

1 Ioan 3:18-20 – Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. Prin aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și ne vom liniști inimile înaintea Lui ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate lucrurile.

Conștiința este activă în toți oamenii nu numai în cei ce aud adevărul creștin. Mai mult decât atât, cei care nu cunosc teoretic Legea iubirii lui Dumnezeu pentru că nu au avut această ocazie, dar o împlinesc ascultând de îndemnurile inimii, ale cugetului lor, vor fi socotiți neprihăniți.

Romani 2:13-15 – Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți.

Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege, și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.

Cu cât ne predăm mai mult Domnului, în ascultare și umilință, dragoste și credință, cu atât îndemnurile conștiinței, materializate prin gândurile noastre, vor fi mai clare, iar noi vom urca pe scara sfințirii care duce la cer, fiind tot mai aproape de Domnul și tot mai pătrunși de plinătatea Sa.

Efeseni 3:16-19 – … Și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

Dacă inima noastră este atrasă de amăgirile satanice, semnalul conștiinței va fi tot mai slab și, în final, dacă ne adâncim în păcat, comunicarea cu Dumnezeu se va stinge.

Cu cât persistăm mai mult în a ignora glasul conștiinței în deciziile vieții de zi cu zi, cu atât inima noastră va fi tot mai departe de cer și va apărea o falsă conștiință, întunecată și înrobitoare, plină de gânduri deșarte inspirate de Satana, fără ca noi să ne dăm seama de aceasta. Amăgirea poate să domine mintea chiar și la unii care au fost copii ai Domnului, creștini care, odată, L-au cunoscut pe Dumnezeu și care, din cauza mândriei, au intrat într-o orbire spirituală. Aceștia au căzut deoarece și-au pus încrederea în ei înșiși, în înțelepciunea și priceperea lor.

Romani 1:20,21 – În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat.

Psalmii 119:69,70 – Niște îngâmfați urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea, dar eu mă desfătez în Legea Ta.

Proverbele 28:25,26 – Cel lacom stârnește certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belșug. Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înțelepciune va fi mântuit.

Cei înșelați trebuie să se întoarcă la Domnul prin puterea Duhului Sfânt.

Ieremia 4:14 – Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

Trebuie să fim veghetori, căci Satana nu doarme, și atenți la semnalele mintale primite prin conștiință, tot timpul, în orice situație, favorabilă sau nefavorabilă. Este necesar să cerem atât sfatul lui Dumnezeu, în gând, cât și putere ca să punem în practică ce ne spune Duhul Sfânt. Trebuie să nu dormităm, ci să ne păzim mintea și, implicit, conștiința și să ne opunem lui Satana, care încearcă tot timpul să strecoare gânduri amăgitoare în inima (mintea) noastră.

Proverbele 4:23 – Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!

Petru 5:8,9 – Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.

Cu cât cunoaștem întreaga Biblie mai bine, luminați de Duhul Sfânt, nu pierduți în sofisticării omenești sau în învățarea mecanică a acesteia, cu atât mai clar se vor contura direcțiile de urmat în conștiință spre desăvârșirea caracterului nostru.

În mintea noastră sintagma „este scris ̋” (în Biblie) trebuie să fie la loc de frunte, luminată întotdeauna de Soarele Neprihănirii, Domnul Isus Hristos, prin Duhul Sfânt.

Timotei 3:16,17 – Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Să nu încercăm să forțăm primirea unui răspuns imediat asupra unei probleme. Dumnezeu ni-l va trimite la momentul potrivit, imediat, mai devreme sau mai târziu. Să-L rugăm să ne dea răbdare și să așteptăm cu încredere clarificarea problemei, cu Duhul Sfânt locuind în inima noastră.

Galateni 5:22 – Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia.

A fi condus de Duhul Sfânt prin conștiința sădită de El în creierul nostru înseamnă a umbla cu Dumnezeu, înseamnă a fi copilul Său, a fi un creștin adevărat care este mântuit prin credință și umilință în Domnul Isus Hristos! Aceasta presupune a avea o comunicare continuă, nu episodică, cu Cerul prin conștiința noastră.

Geneza 5:22 – După nașterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și a născut fii și fiice.

Maleahi 2:6 – Legea adevărului era în gura lui și nu s-a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace și în neprihănire și pe mulți i-a abătut de la rău.

Mica 6:8 – Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

Deci, practic, ce trebuie să facem?

NIMIC prin puterea noastră, fără Dumnezeu, TOTUL, prin Duhul Sfânt!

Biblia ne spune că noi nu trebuie să facem nimic singuri, fără Dumnezeu, ci El trebuie să împlinească, să înfăptuiască în noi și prin noi ceea ce a pregătit pentru noi!

Ioan 15:5 – Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.

Filipeni 4:13 – Pot totul în Hristos, care mă întărește.

Efeseni 2:10 – Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.

Da, sună bine, prin credință în Domnul și prin puterea Lui, și o spunem adesea la biserică de la amvon, dar, în viața de zi cu zi, acestea se aplică arareori, pentru că imensa majoritate a creștinilor, în fapt, se bazează mai mult pe ei înșiși, pe priceperea, datinile și înțelepciunea lor, iar inima, respectiv conștiința lor, este adesea departe de Dumnezeu.

Isaia 29:13 – Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească.”

Trebuie să terminăm hotărât cu această viață duplicitară. Declarativ, noi Îl urmăm pe Dumnezeu, dar în viața de zi cu zi ne bazăm mai mult pe noi înșine. Noi nu trebuie să acționăm singuri, ci să ascultăm de Dumnezeu în umilință deplină, în rugăciune, iar atunci El Își va împlini voia Sa prin noi. Lui îi place să lucreze prin oameni, ca, astfel, să-i învețe și să-i întărească, să-i zidească, să-i sfințească și să-i desăvârșească pentru cer.

1 Corinteni 3:9 – Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

1 Petru 2:5 – Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Noi trebuie să-L rugăm în permanență să ne dea:

1. Umilință;
2. Dragoste;
3. Credință;
4. Înțelepciune;
5. Putere.

Rugăciunea este comunicarea mintală, sau cu voce tare, cu Dumnezeu. Adesea, noi o percepem doar ca un monolog în care noi vorbim, iar Domnul ascultă. Nicidecum, adevărata rugăciune este o convorbire cu Duhul Sfânt, în care ar trebui ca noi să-L întrebăm și să-I mulțumim oriunde și oricând în gândul

nostru mai ales, deoarece acolo, prin conștiința noastră, este cea mai profundă legătură cu Cerul. Apoi, noi trebuie să urmărim atent răspunsul lui Dumnezeu prin gândurile curate și limpezi ale Înțelepciunii Divine care vor deveni tot mai prezente spre luminarea minții noastre, ca să știm calea de urmat.

Astfel ajungem la fapte, dar acestea trebuie să fie ale lui Dumnezeu, spre slava Lui, nu a noastră, sub călăuzirea și prin puterea Duhului Sfânt, realizate prin noi.

Deci mai întâi trebuie să-L rugăm să zidească o inimă nouă în noi, adică o minte curată, care să fie un Templu al Înțelepciunii divine, al Duhului Sfânt, iar acesta ne va călăuzi prin conștiința noastră zi de zi.

Psalmii 51:6 – Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!

Psalmii 51:10 – Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!

Ezechiel 36:25-28 – Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru.

1 Corinteni 3:16 – Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?

Pentru aceasta noi trebuie să privim întotdeauna spre cer, în orice problemă să-I cerem sfatul lui Dumnezeu prin rugăciune în gând sau cu voce tare, dacă suntem singuri. Nu trebuie să facem paradă în public, în afara întâlnirilor religioase și să provocăm batjocura celorlalți prin rugăciuni sau alte manifestări gălăgioase. Nu e nevoie. Putem să ne îndreptăm gândurile noastre oricând și oriunde spre Dumnezeu.

El ne ascultă dacă noi Îl ascultăm, pentru că degeaba spunem cu buzele că Îl iubim dacă nu păzim poruncile Lui. Atunci, El ne va răspunde mai devreme sau mai târziu, la vremea potrivită, prin gândurile noastre, astfel că vom avea mintea clară în privința a ceea ce este de făcut. Biblia este un ajutor neprețuit în aceasta, căci cel ce citește Scriptura zi de zi cu ochii minții deschiși de Duhul Sfânt va fi mult mai sensibil în a auzi glasul conștiinței și în a fi încredințat de voia lui Dumnezeu în orice problemă.

Odată lămuriți asupra drumului de urmat, care este Calea, Adevărul și Viața în Domnul Isus Hristos, vom cere putere de sus ca să punem în practică voia Duhului Sfânt în umblarea noastră de zi cu zi pe acest pământ, în toate lucrurile, chiar în cele aparent mici. Cu cât mintea noastră funcționează mai mult în legătură cu cerul și conștiința noastră este mai alertă, mai activă în a cere călăuzirea divină, cu atât gândurile noastre vor fi mai clare și mai hotărâte în a ne pune la dispoziția lui Dumnezeu, pentru ca El să înfăptuiască, prin noi, binele.

Invers, cu cât ignorăm mai des glasul conștiinței, cu atât mai repede și mai profund mintea noastră va fi invadată de Satana care va instala o falsă conștiință în inima noastră, care va fi, de fapt, expresia voinței sale. Omul ajuns astfel, în orbirea inimii caracteristică dată de mândrie, se crede bogat spiritual, condus de Dumnezeu, dar, de fapt, este înlănțuit de o conștiință demonică. Pentru a fi salvat din această stare, creștinul are nevoie de darurile cerești ale dragostei, neprihănirii si de deschiderea ochilor minții, care vin exclusiv de la Dumnezeu. Deci să primim mustrările Domnului și să-l rugăm, plini de râvnă, să ne pocăiască.

Apocalipsa 3:17-19 – Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.

Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!

În concluzie:

1. Conștiința este cea mai importantă funcție relațională a creierului nostru, fiind sădită în mintea noastră ca o expresie a dragostei lui Dumnezeu pentru noi, în dorința Lui de a fi aproape de copiii Săi. El este gata să comunice prin aceasta cu noi, oriunde, oricând, prin gândurile noastre, în mod direct, nemijlocit.
2. Dumnezeu nu ne impune voința Sa prin conștiință, ci dorește ca noi să alegem să-L urmăm de bunăvoie și cu toată ființa noastră. Cu cât Îl ascultăm mai mult, cu atât dragostea Sa ne va umple mai adânc inimile și ne va întări în credință. Cu cât ne predăm mai mult Domnului, în umilință, cu atât îndemnurile conștiinței, materializate prin gândurile noastre, vor fi mai clare.
3. Dacă inima noastră este atrasă de amăgirile satanice, glasul conștiinței va fi tot mai slab și, în final, dacă persistăm în păcat, semnalul ceresc se va stinge. Cu cât ignorăm mai mult conștiința în deciziile vieții noastre de zi cu zi, cu atât ea se va micșora și va fi înlocuită de o falsă conștiință, înrobitoare, inspirată de Satana, adesea fără ca noi să ne dăm seama de aceasta.
4. Trebuie să fim atenți tot timpul, în orice situație, favorabilă sau nefavorabilă, la semnalele primite prin conștiință, să cerem sfatul lui Dumnezeu în gând și putere ca să punem în practică ce ne spune Duhul Sfânt. Trebuie să ne păzim mintea de atacurile permanente ale lui Satana.
5. Cu cât cunoaștem Biblia mai bine, în adevăr, luminați de Duhul Sfânt, nu în sofisticării omenești, cu atât mai clar se vor contura direcțiile de urmat în conștiința noastră.
6. Să nu încercăm să forțăm primirea unui răspuns rapid referitor la o problemă. Dumnezeu ni-l va trimite la momentul potrivit, care poate fi imediat, mai devreme sau mai târziu. Să-L rugăm se ne dea răbdare și să așteptăm atenți și cu încredere clarificarea problemei.
7. A fi condus de Duhul Sfânt prin conștiința sădită de Domnul Isus în creierul nostru înseamnă a umbla permanent cu Dumnezeu, a fi copilul Său, a fi un creștin adevărat, pocăit, care este mântuit prin Domnul Isus Hristos!

Iată, El stă la ușa inimii, a conștiinței noastre și bate. El ne caută, căci ne-a pierdut, și ne dorește înapoi la El, pentru că ne iubește. Noi trebuie să-L iubim cu toată inima noastră, adică cu mintea noastră și, în mod special, cu conștiința, adică cu cugetul nostru.

Luca 15:4-6 – Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri și, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi și le zice: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”

Matei 22:36-38 – „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă

Când Îi deschidem larg poarta minții noastre, prin înlăturarea zăvorului numit orgoliu, El va intra și va locui definitiv în inimile noastre, prin conștiința pe care a sădit-o în fiecare dintre noi. Dacă o udăm căutându-L sincer și permanent pe Dumnezeu, dacă ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt, atunci conștiința noastră se va dezvolta, gândurile inspirate de Dumnezeu se vor formula tot mai clar, mai pregnant și mai rapid în mintea noastră, practic vom ajunge să comunicăm direct, nemijlocit cu Dumnezeu. Atunci, El va desăvârși caracterul nostru și vom fi pregătiți să primim mărețele binecuvântări pe care Domnul le-a pregătit pentru copiii Săi.

Apocalipsa 3:20 – Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.

Matei 25:21 – Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.”

Amin!