Identificarea păcatului
Legea Celor Zece Porunci
Ce este neprihănirea?
Neprihănirea este starea omului aflat în ascultare de Dumnezeu, curat sufletește, care împlinește poruncile divine sub conducerea și prin puterea Duhului Sfânt, salvat de la moarte și scos de sub osândirea zapisului Legii prin jertfa Domnului Isus Hristos. Cel neprihănit nu mai trăiește sub robia păcatului, urmând pornirile firii pământești, ci împlinește îndemnurile cerești, în smerenie și prin credință în Mântuitorul și Răscumpărătorul divin.
Romani 8:1-4 – Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții. Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.
Habacuc 2:4 – Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.
Este voia lui Dumnezeu să fim neprihăniți, adică să nu mai păcătuim?
Da, cu siguranță.
1 Ioan 3:4-10 – Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege. Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele; și în El nu este păcat. Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilașilor, nimeni să nu vă înșele! Cine trăiește în neprihănire este neprihănit, cum El Însuși este neprihănit. Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.
Cum putem fi neprihăniți, fără păcat? Împlinind următoarele:
- Identificarea păcatului.
- Pocăința și îndreptățirea.
- Sfințirea.
Toate acestea sunt realizate prin lumina și puterea Duhului Sfânt, NU prin putere omenească. Omul trebuie să le dorească din toată inima sa și să le ceară cu ardoare și perseverență. Dumnezeu i le va da în dar.
Identificarea păcatului
Toți oamenii au păcătuit, cu excepția Fiului omului, Domnul nostru Isus Hristos, care este fără păcat.
Romani 3:23 – Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.
Păcatul este arătat de Legea lui Dumnezeu, Cele Zece Porunci. Aceasta nu trebuie confundată cu legea ceremonială, cu jertfe și alte reglementări legate de slujba de la Templul din Ierusalim, care au fost niște prefigurări ale sacrificiului suprem al Mielului lui Dumnezeu, fiind împlinite și finalizate de Acesta.
Nerespectarea Celor Zece Porunci, adică nelegiuirea sau fărădelegea, ne face păcătoși, ne murdărește spiritual. Legea este dreptarul cunoștinței adevărului în privința ascultării noastre de Domnul Isus Hristos și are menirea de a ne arăta păcatul, care este călcarea voii lui Dumnezeu.
Romani 7:7 – Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta dacă Legea nu mi-ar fi spus:
„Să nu poftești.”
1 Ioan 3:4 – Oricine face păcat face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.
Romani 2:19-23 – Tu, care te măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoștinței depline și al adevărului; tu deci, care înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? Tu, care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești? Tu, căruia ți-e scârbă de idoli, le jefuiești templele? Tu, care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
Cele Zece Porunci sunt enunțate de Însuși Dumnezeu și scrise cu degetul Său pe tablele de piatră ale Legii.
Deuteronomul 10:4 – Domnul a scris pe table ce fusese scris pe cele dintâi, Cele Zece Porunci care vă fuseseră spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, și Domnul mi le-a dat.
Întâi Domnul Se prezintă ca fiind Dumnezeul lui Israel, Salvatorul acestuia din casa robiei.
Exodul 20:1,2 – Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.”
Apoi urmează poruncile. Acestea sunt de o minunată limpezime și logică și nu permit nicio divagație sau vreun sofism în legătură cu înțelesul lor foarte clar. Cele Zece Porunci sunt expresia voinței lui Dumnezeu, fiind o ilustrare a caracterului Său. Așa cum El nu se schimbă nici poruncile nu pot fi modificate sau înlocuite. Domnul Isus a venit pe pământ nu să strice Legea, ci să o împlinească în întreaga sa profunzime.
Exodul 20:3-17
Prima poruncă
Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
A doua poruncă
Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
A treia poruncă
Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.
A patra poruncă
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.
A cincea poruncă
Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.
A șasea poruncă
Să nu ucizi.
A șaptea poruncă
Să nu preacurvești.
A opta poruncă
Să nu furi.
A noua poruncă
Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
A zecea poruncă
Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.
Primele patru porunci se referă la relația omului cu Dumnezeu, iar următoarele șase, la cea cu semenul său.
Deci termenul de Lege se identifică în Biblie, în cea mai mare parte, cu Cele Zece Porunci, ele fiind Legea Morală. Subliniem încă o dată faptul că legile celelalte date de Dumnezeu poporului Israel cu privire la Sfântul Locaș sunt legate în special de jertfele care trebuiau aduse în Templul de la Ierusalim ca o prefigurare a sacrificiului suprem al Domnului Isus. Acestea sunt componentele legii ceremoniale. Ele au fost valabile până la jertfa Mielului lui Dumnezeu, spre care arătau în mod profetic. După ce aceasta a fost împlinită pe crucea de la Golgota, tot sistemul ceremonial și-a împlinit rostul, deci și-a încheiat menirea, fiind desființat de către Dumnezeu, fapt consfințit simbolic prin ruperea perdelei dinăuntrul Templului.
Matei 27:50,51 – Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
Cele Zece Porunci trebuie împlinite întocmai și în întregime, din inimă și convingere, prin puterea care vine de sus și prin harul divin care se revarsă peste copiii smeriți ai lui Dumnezeu. Nicio poruncă nu trebuie desconsiderată și dată la o parte.
Iacov 2:10,11 – Căci, cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Căci Cel ce a zis:„Să nu preacurvești”, a zis și: „Să nu ucizi.” Acum, dacă nu preacurvești, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
Creștinii adevărați nu privesc ascultarea de poruncile lui Dumnezeu ca o obligație neplăcută, grea și apăsătoare, ci, dimpotrivă, ca pe o datorie izvorâtă din dragostea lor față de Domnul, ca pe o desfătare spirituală care le umple de bucurie sufletul. De asemenea, păzirea Cuvântului lui Dumnezeu, aplicarea sa în viața zilnică, este chezășia că Îl cunoaștem și că suntem în El.
1 Ioan 2:3-5 – Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.
Ioan 14:15 – Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
Psalmii 119:47 – Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
Domnul Isus Hristos Însuși ne spune că nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească și ne îndeamnă să păzim poruncile și să-i învățăm și pe semenii noștri să le respecte. Legea Morală rămâne valabilă. Cât timp? Păstorul divin ne îndeamnă să privim cerurile și pământul și, atât timp cât vom constata existența acestora, trebuie să știm că Legea Sa rămâne în picioare neschimbată.
Matei 5:17-19 – Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.
Matei 5:27,28 – Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.
Domnul Isus precizează care sunt poruncile lui Dumnezeu a căror împlinire este necesară pentru a intra în viața veșnică, fiind vorba despre Cele Zece Porunci.
Matei 19:16-19 – Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: «Ce bine?» Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” „Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Degeaba vor veni la judecată unii care s-au crezut trimiși ai lui Dumnezeu, dar care au făcut o lucrare înșelătoare, orbiți spiritual și manipulați de Satana, care au trăit în fărădelege, neîmplinind poruncile divine. Domnul Isus le va spune clar că nu îi recunoaște ca fiind copiii Săi. Degeaba mulți Îl proclamă cu buzele pe Cel Preaînalt ca Stăpân al inimii și vieții lor, dacă nu fac voia Sa, care este exprimată prin poruncile Legii divine.
Matei 7:21-23 – Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depăr- tați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”
De fapt, Cele Zece Porunci sunt expresia iubirii Tatălui ceresc față de oameni, căci respectarea lor aduce fericire. Cine împlinește Legea, fapt posibil doar prin puterea Duhului Sfânt, nu prin cea omenească, va avea sufletul plin de iubirea de Dumnezeu și de oameni, ca forță motrice a întregii sale vieți, iar pacea va domni în sufletul său. Dragostea este sinteza Legii și a Prorocilor.
Isaia 48:18 – O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu și fericirea ta, ca valurile mării!
Matei 22:35-40 – Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „«Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi și cea mai mare
poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Romani 13:8-10 – Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine iubește pe alții a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
Conștientizarea stării de păcătoșenie este dată de Duhul Sfânt, în urma rugăciunii noastre. Aceasta este comunicarea mintală, sau cu voce tare, dintre om și Dumnezeu. Rugăciunea, pentru a fi luată în seamă de Tatăl ceresc, presupune sinceritate din partea omului, alături de perseverență și hotărâre, toate bazate pe ascultare deplină care nu poate izvorî decât din umilință înaintea Celui Preaînalt.
Deci la baza tuturor binecuvântărilor spirituale este smerenia, înlăturarea orgoliului, a mândriei. Umilința este un dar de la Dumnezeu primit în urma rugăciunii. Nu trebuie să obosim în a-I cere lui Dumnezeu să ne curețe de orgoliu și să ne umple de harul divin.
Iacov 4:6 – Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.”
Duhul Sfânt nu îi va deschide ochii, ungându-l cu alifia divină, celui care consideră că stă bine din punct de vedere spiritual, crezându-se înțelept și teolog, dar care este orbit de mândria sa. Orgoliul acestuia închide ușa Duhului Sfânt, chiar dacă arborează o mină de om umil. Ca și Satana, Adam și Eva și fariseul care se lăuda în rugăciunea sa către Dumnezeu, el este, de fapt, un mare păcătos, căci se ridică în sinea sa pe locul lui Dumnezeu, ascultând de propriul orgoliu în locul călăuzirii divine. Astfel, el este, de fapt, condus psihic de Satana și, automat, el calcă prima și cea mai importantă dintre Cele Zece Porunci, la fel cum o face și îndrumătorul său, Diavolul.
Prima poruncă este:
Exodul 20:3 – Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.
Isaia 14:13,14 – Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”
Geneza 3:4,5 – Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”
Luca 18:10-14 – Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameșul stătea departe
și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.
Deci în momentul în care suntem mândri NU Îl mai avem drept conducător pe Dumnezeu, ci pe Satana, care ne manipulează prin intermediul orgoliului. Astfel este adesea călcată prima poruncă.
Așadar, primul lucru pe care trebuie să îl cerem lui Dumnezeu prin rugăciune este umilința. Un om orgolios nu va accepta niciodată că este, de fapt, ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol spiritual.
Apocalipsa 3:17 – Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.
Apoi trebuie să ne rugăm pentru călăuzirea Duhului Sfânt în deschiderea ochilor minții în vederea identificării păcatelor noastre care sunt puse în lumină de Legea Celor Zece Porunci, așa cum ne-a arătat-o în profunzimea sa Domnul Isus.
Apocalipsa 3:18 – Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi.
Ascultând de mustrările Tatălui nostru ceresc, care ne iubește, vom deveni conștienți de păcătoșenia noastră, care ne
desparte de Dumnezeu și ne pune sub pedeapsa Legii. Atunci vom înțelege că trebuie să ne naștem din nou din El, și ne vom lăsa în puterea Duhului Sfânt care va înfăptui pocăința și îndreptățirea, iar apoi sfințirea noastră. Acestea vor fi împlinite de către Dumnezeu în noi în urma cererii noastre prin rugăciune și fericirea adevărată care se revarsă din cer ne va umple sufletele, pregătindu-le pentru veșnicie.
Apocalipsa 3:19 – … Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!
1 Ioan 2:29 – Dacă știți că El este neprihănit, să știți și că oricine trăiește în neprihănire este născut din El.
Psalmii 119:1-3 – Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârșesc nicio nelegiuire și umblă în căile Lui!
Amin!
