Pocăința și îndreptățirea
Ce este pocăința?
Pocăința este nașterea din nou, adică transformarea profundă și minunată a minții noastre într-o stare pe placul lui Dumnezeu, fapt realizat de Duhul Sfânt și nu ca urmare a faptelor noastre bune. Astfel, omul care trăia înrobit de firea pământească devine un copil al lui Dumnezeu care trăiește în neprihănire prin puterea venită de Sus. Adevăratele fapte bune urmează după nașterea din nou, fiind expresia transformării, a înnoirii inimii noastre prin lucrarea Mântuitorului nostru, care ne iubește.
Tit 3:3-5 – Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
Pocăința începe cu o profundă părere de rău cu privire la viața trăită în păcate, cu mărturisirea acestora înaintea lui Dumnezeu, însoțită de dorința arzătoare de a nu le mai înfăptui și de a împlini tot ce este cu putință pentru a repara relele făcute.
Cât de profund este regretul unui pocăit pentru nelegiuirea sa? Atât de mare, încât este gata să facă orice este nevoie pentru a înceta această stare de păcătoșenie.
În dragostea Sa, Dumnezeu Își mustră copiii pentru păcatele lor și le poruncește să se pocăiască și să nu mai păcătuiască.
Apocalipsa 3:19 – Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!
Ioan 8:11 – „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis:
„Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”
Cei păcătoși au nevoie de pocăință pentru a fi iertați de Dumnezeu.
Psalmii 38:18 – Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
Psalmii 32:5 – Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
Iertarea fărădelegilor se poate face numai în urma recunoașterii Domnului Isus ca fiind Cel care a luat păcatele noastre asupra Lui, ca Mântuitor și Răscumpărător suprem și unic, prin a cărui jertfă suntem salvați.
1 Ioan 2:2 – El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.
Pocăința nu se oprește la mărturisirea păcatelor și la recunoașterea Domnului Isus ca Răscumpărător al nostru, ci implică și lucrarea Duhului Sfânt de curățare a noastră de orice păcat și de reînnoire a inimii noastre.
Ioan 1:9 – Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.
Deci pocăința este mărturisirea păcatelor însoțită de o sinceră și profundă părere de rău, de o scârbă față de acestea, urmată de predarea totală în mâinile Mântuitorului care, în baza jertfei Sale de la Golgota, realizează nașterea din nou prin botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta implică schimbarea inimilor noastre, fiind transformați din oameni supuși firii pământești, robi ai lui Satana, în copii ai lui Dumnezeu care trăiesc o nouă viață, ascultând de îndemnurile Spiritului Sfânt, călcând pe urmele Domnului Isus Hristos. Mântuitorul S-a jertfit pentru ca noi să fim curățiți de neascultare și păcat, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, dar nu prin puterea noastră, căci ar fi imposibil, ci prin cea a Duhului Sfânt, care locuiește în noi, cei pocăiți cu adevărat. Iertarea lui Dumnezeu va fi deplină și vindecarea completă, dar numai pentru cei care se întorc în profunzimea inimii lor la Domnul și care se abat de la calea lor cea rea. Aceștia au făgăduința că vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.
Ioel 2:13 – Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite.
Ezechiel 36:25-28 – Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele. Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri; voi veți fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru.
Cronici 7:14 – … Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.
Romani 8:3,4 – Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.
Ioan 3:3 – Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Dumnezeu ne pocăiește, ne spală de păcate și ne mântuiește prin harul Său, nu pentru faptele noastre bune. El ne iubește și se îndură de noi, salvându-ne prin lucrarea și puterea Duhului Sfânt, prin harul divin, numai și numai în meritele Domnului Isus Hristos.
Efeseni 2:8,9 – Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Ce este îndreptățirea?
Îndreptățirea este actul juridic divin de înlăturare a vinovăției omului care a păcătuit, deci a călcat Cele Zece Porunci și, implicit, scoaterea acestuia de sub pedeapsa Legii dreptății cerești.
Cum poate să fie schimbat cineva dintr-un om păcătos într-un om salvat din robia păcatului? Cum poate fi cineva dezvinovățit și curățat de hainele murdare ale păcatele sale? Cine poate să ne îmbrace în hainele albe ale neprihănirii?
Dumnezeu ne spune, prin Biblie, că singura posibilitate de a ieși de sub pedeapsa Legii pentru cei păcătoși este prin jertfa Domnului Isus Hristos. Creștinul adevărat află, crede și acceptă acest sacrificiu suprem prin care Domnul a luat asupra Sa păcatele tuturor celor pocăiți. Prin aceasta ei devin drepți înaintea Legii lui Dumnezeu, dar nu prin meritele lor, ci prin cele ale Domnului. Aceasta este îndreptățirea.
Isaia 53:5 – Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
1 Petru 2:24 – El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.
Zaharia 3:3,4 – Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!”
Deci:
- Pocăința este transformarea omului păcătos prin care acesta devine un copil ascultător al Domnului, împlinitor al Legii nu prin puterea sa ci prin cea Divină, smerit și binecuvântat cu har ceresc, aflat sub conducerea Duhului Sfânt.
- Îndreptățirea este dezvinovățirea din punct de vedere juridic a creștinului în raport cu Legea Celor Zece Porunci.
Poate exista pocăință adevărată fără îndreptățire sau îndreptățire fără pocăință?
NU.
Pocăința și îndreptățirea sunt inseparabile. Un om nu poate fi pocăit, transformat, născut din nou cu adevărat și să persiste în păcatele sale în același timp, adică să fie vinovat față de Legea lui Dumnezeu, adică neîndreptățit. De asemenea, nimeni nu poate fi spălat de murdăria spirituală a fărădelegilor sale și, implicit, îndreptățit, fără să fie pocăit, căci nu este altă putere de a duce o viață curată de păcate decât cea izvorâtă de la Tronul Harului, care se revarsă doar asupra sufletului născut din nou, care este locuit de Spiritul Sfânt. Deci cel pocăit este iertat și îndreptățit, umblând cu Dumnezeu în ascultare de poruncile Sale, cu sufletul plin de dragostea divină, totul fiind prin meritele și puterea Domnului Isus Hristos și a Duhului Sfânt.
Faptele apostolilor 3:19 – Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.
1 Ioan 1:9 – Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.
1 Ioan 2:1 – Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.
1 Ioan 3:6 – Oricine rămâne în El nu păcătuiește; oricine păcătuiește nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
1 Ioan 2:4,5 – Cine zice „Îl cunosc”, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.
Amin!
